Legile Corinismului

şi încă bate-n mine ceea ce ar fi trebuit să moară pînă acum.  încă mă trezesc în poziţia unei ţineri în braţe şi încă mă rotesc înspre partea cealaltă a patului imediat ce deschid ochii să văd dacă eşti, accidental, acolo.

încă simt că nu sunt pertotal o stană de piatră. încă-mi pot pipăi sentimentele în oglindă şi încă pot să zîmbesc. încă îmi doresc copii. încă nu mi-e frică să sper.

încă simt fluturi în stomac. şi încă sunt de părere că asta poate fi uneori mai mult decît o metaforă. încă nu cred că ceea ce simt e realmente împărtăşit şi încă mai cred că dacă ar fi aş avea o şansă la a nu mai fi sceptică.

încă nu adorm fără să-ţi zic cu voce tare “noapte bună!”.

2 Responses to “încă respir”