cînd vă vad așa, nici dac-aș vrea tot n-ar putea să-mi pese

mi-e moartea proasta si-i bine

atat de departe de mine

in miez de stele polare

in zone fara ninsoare

in zile stupide de august

in care nu pot macar ca sa gust

din margini de nor sau de vata

in care marirea sa vada

din suflet de scripca covata

ca daca nu-mi pici n-o sa cada

si inima n-are zavada

iubire cu margine mica

de nu poa’ sa cada nu pica

si nu-i unde nu-s

si nimeni nu poate sa schimbe

din mici bucatele fierbinte

ce nu poa’ sa faca nu simte

si daca ar fi sa mor

intr-o crasma din obor

amintirea mea de dor

inc-o mie-n plus de dor

mi-e pustiu si-mi este bine

departe de tot de mine

unde frunzele nu curg

si sunt stele la amurg

————

imi aduc aminte bine

despre ziua ce nu vine

intr-o zare-n orizont

unde sufletul mi-e tont

si-i bine

atat de departe de mine

ma gandesc uneori ce mi-as spune mie daca as avea din nou 16 ani.

cel mai probabil, mi-as spune sa nu mai pun niciodata gura pe o tigara. mi-as spune ca alcoolul si nedormitul si consumul psihic imi vor crea ulcer si ca ar fi cazul sa incetez. mi-as spune ca facultatea pe care mi-o doresc e doar un vis si, in niciun caz, o realitate. mi-as spune ca romania e de cacat si ca ar trebui sa plec la studii in alta parte. mi-as spune ca certurile cu familia, cu prietenii, cu persoana iubita sunt doar niste subterfugii banale pentru evaziunea dintr-un cotidian mult prea banal si, in niciun caz, o rezolvare a unei probleme. mi-as spune ca indiferent cat de mult incerc si in ce feluri, nu voi putea rezolva problemele mele si, cu atat mai putin, pe ale altora. in consecinta, mi-as spune ca ar fi mai util si mai interesant sa incerc sa imi accept viata asa cum e, cu bune si rele,  pentru ca, pana la proba contrarie, nu voi primi o a doua sansa.

si, cel mai important, mi-as spune ca locul nimanui nu e intr-o cutie sau pe un raft intr-o vitrina si asta m-ar salva, poate, de la toate cele pe care am zis ca mi le-as spune anterior.

daca si tu ai ceva ce ti-ai spune daca ai avea din nou 16 ani, raspunde acestui articol. fiecare dintre noi duce in spate propriile bagaje si, cate0data, si pe cele ale altora.

tu?

in cinstea toamnelor ce nu au fost sa fie

si-n cinstea amintirilor ce nu or sa mai vie

ridic paharul trist cu marginea amara

si beau trista licoare in rasarit de seara

n-am  inteles de unde si incotro se-ndreapta

si dintr-un miliard a cata-i asta treapta

si-am numarat continuu sperand sa se termine

sfarsit de inceput de drum de nemurire

mi-e dor deja sa urlu sa fac rotiri pe strada

sa spun in mii de chipuri refrenuri sa se vada

ce-n suflete razlete am copt in daruire

un suflet mic de mort si restul doar iubire

pentru ca nu puteam sa dorm, am sunat-o pe mama, care era la un priveghi.

am luat doua lumanari, o bricheta, o camasa relativ curata de culoare inchisa si o pereche de blugi. mi-am incaltat sandalele si am coborat. la un bloc distanta, la etajul doua, la apartamentul cu un numar necunoscut, am intrat intr-o alta dimensiune. pe masa din sufragerie, intr-o atmosfera pur optzecista, cu mobila de stejar vopsita rosu si pahare curate expuse in ea, un sicriu la fel de rosu. inauntrul lui, macar la modul teoretic, un om pe care l-am cunoscut de-o viata. pe care acum nu-l mai cunosteam. nici macar expresia, nici macar forma, nici macar fondul. a fost o femeie de treaba. nu mai este, pentru ca a murit. atunci cand murim lucrurile isi pierd subit sensul si importanta si incetam sa ne pese.

de acum nu are de ce sa-mi mai fie frica si nu am de ce sa mai fiu speriata. dezumanizarea nu e, pana la urma, atat de cumplita. suntem ceea ce suntem si, indiferent de circumstante, vom ramane ceea ce suntem pentru ca si daca nu am face-o pamantul tot ar continua sa se invarta. nu am sa scriu niciodata texte motivationale. nu am sa scriu niciodata mondenitati, frivolitati, stupiditati, romanticisme, metaforisme, substantivisme, descrieri de personalitati. nu am sa elogiez forta suprema a vietii si nici tristetea mortii. suntem ceea ce suntem. si daca atunci cand traim nu facem o diferenta pentru cei carora nu le pasa cine suntem, dupa moarte nu mai conteaza.

voi chiar credeti ca shakespeare da doi bani pe criza economica?